• Russian (CIS)
  • Română (România)
  • English (United Kingdom)
Home Другие виды спорта Разное

Разное

Petru Maimescu a repetat un record pe lacul Ialpug

Chișinăuianul Petru Maimescu în vîrstă de 54 de ani (183 cm – înălțimea, 86 kg – greutatea) a parcurs, în premieră pe  23 august curent,  lacul Ialpug (Ucraina) pe sectorul ce leagă localitățile Plavni (vechea denumire - Barta) și Oziornoie (în trecut - Babel), unul dintre cele mai mari din estul Europei, relatează MOLDPRES.

Conform localnicilor, lățimea lui în zona respectivă este  de aproximativ 8 kilometri. ”Am pornit la drum, însoțit de prietenul meu, Alexandru Romeuz, în barcă, la orele 6.25 minute dimineață. Am ajuns la malul opus pe la orele 11.00. Soția, Tatiana, a filmat evenimentul. Mi-am văzut realizat astfel unul dintre visurile mele. Desigur, faptul ca atare nu se compară cu marile evenimente cînd este parcursă renumita strîmtoare La Manche, dar oricum, este o mică performanță de care sînt mîndru și am să o pot povesti nepoților la bătrînețe”, a declarat

La revenire în Chișinău Petru Maimescu, administrator la Centrul de întremare a sănătății de la Calea Ferată a Moldovei.

Punctul critic al distanței, în opinia lui, a fost cu aproximativ un kilometru pînă la mal. ”Parcă mă părăsiseră pe moment puterile.Eu înot, în temei, pe spate și întorcîndu-mă de cîteva ori ca să văd cît mi-a mai rămas de parcurs aveam impresia că stau locului. Am făcut un supraefort și am încheiat cursa”, s-a confesionat el. Fiind întrebat dacă s-a pregătit special pentru a stabili acest record, el a răspuns afirmativ. ”M-am antrenat la lacul Ghidigici, parcurgîndu-l fără oprire de cîteva ori. Lățimea lui este de aproximativ 2,5 kilometri. În rest, pur și simplu, înot cînd am timp liber. Îmi mai place, ca și majorității bărbaților, fotbalul, să stau, uneori, cu prietenii, în funcție de eveniment, la niște frigărui, punînd țara la cale la un pahar de vorbă”, a spus el.

Conform lui, este al patrulea om din istoria localității Plavni, care a parcurs înot lacul în direcția Oziornoie și primul din Moldova, care a stabilit această performanță. Recordmanul este originar din Sipoteni (Călărași). La Plavni pleacă, de regulă, în fiecare vară pentru a se odihni la familia-prietenă Romeuz.

 

Dumitru Ceacusta a pus punctul pe ”i” la Nanjing

Premiantul Europenelor și Mondialelor de juniori la lupte libere,  Dumitru Ceacusta (100 kg) din Comrat a intrat în posesia medaliei de argint la Jocurile Olimpice de Tineret de la Nanjing (China). Astfel, el a pus punctul final al evoluției membrilor delegației noastre la această competiție polisportivă de amploare.

În meciul final pentru medalia de aur  i-a cedat lui Igbal Hajizada (Azerbaidjan, 1-2, 0-3).

Dumitru Ceacusta s-a calificat în finală după trei victorii repurtate într-un stil foarte convingător. În primul meci din grupă l-a învins pe Ben Pratt (Auatralia, 4-0).Într-al doilea - l-a devansat pe Muhamet Rozukulyyev (Turkmenistan, 4-0), iar într-al treilea - pe Firuz Yakubov (Tadjikistan, 4-0).

Nicoleta Dulghieru a ocupat în ultima zi de întrcere  locul șapte în concursul de gimnastică ritmică.

Medalia cucerită este a treia pentru delegația moldovenească. Anterior canotorul Serhyi Tarnovskyi a obținut aurul la proba canoe sprint, iar luptătoare de stil liber Natalia Doncilă (46 kg) a obținut bronzul.

La prima ediție a Jocurilor Olimpice de tineret Iulie Leorda (lupte libere) a obținut medalia de argint, iar boxerul Daniil Svareșciuc - distincția de bronz. Parcă-i bine, dar judecata cea mare a realităților din sportul moldovenesc, se face, precum știți, la Jocurile Olimpice ale seniorilor.

 

Ex-președintele APSM Vladimir Colesnicenco a împlinit 65 de ani

Președintele Asociației Presei Sportive din Moldova (APSM) timp de 8 ani - pînă-n vara curentă - Vladimir Colesnicenco a marcat pe 24 august,  în stilul discret ce-l caracterizează, dar și foarte elegant, 65 de ani de la ziua de naștere.

În acești ani de șefie pe baze obștești și-a creat, în primul rînd, imaginea uni manager exemplar, care a dirijat cu pricepere toate manifestările desfășurate sub egida APSM: concursurile tradiționale de creație, Olimpiada la diferite genuri de sport, desemnarea celor mai bun sportivi din țară, etc. A fost întruchiparea perfectă a amabilității la toate jubileele cronicarilor, acordîndu-le atenție maximă. Fiind un democrat convins și-a creat un respect profund printre ziariști sportivi, chiar dacă unii i-au dezaprobat tacit atitudinea fermă luată în multe cazuri. A manevrat cu abilitate în multe situații critice,create de cei care,  trebuiau să-l ajute, dar de fapt  i-au creat probleme. Pînă la urmă a decis să plece. Păcat.

A fost convins să fie timonier-șef al APSM de regretatul Tudor Scripcenco,secretarul general al Federației de Șah din Moldova, împreună cu un grup de inițiativă. S-a chitat exempalr de misiunea încredințată și astăzi cu ocazia frumosului jubileu îi sînt adresate numai cuvinte de laudă. Născut pe în 1950 la Grigorievca (Căușeni) a parcurs calea de la membru al secției sport și pregătire militaro-patriotică la Uniunea Leninistă a Komsomolului din Moldova pînă la Director general al al complexului hotelier SA ”Jolly Alon”.

Doctor în ştiinţe filosofice, inginer-economist.Este decorat cu ordinele ”Ştefan cel Mare”, ”Gloria muncii”, ”Ordinul Republicii”, alte distincții guvernamentale, dar și ale clerului.

 

Întîlniri memorabile

Plecăm de la Chișinău, în urmă cu cîteva zile, la Grimăncăuți (Briceni) pentru  a-l omagia pe celebrul antrenor din localitate, Petru Caduc. A devenit sexagenar. După Sîngerei, în dreptul satului Dumbrăvița, dl. Valeriu Filipov, profesor de educație fizică la Liceul din Trușeni, șoferul nostru în cazul dat, rostește: ”Oare ce mai face bunul nostru Andrei Guzun?”.

-         Ce să facă – răspunde profesorul universitar dl.Panfil Sava de la Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport. – E, ca de obicei, bine merci, glumește, construiește, elaborează proiecte, le traduce în viață, nu stă o clipă locului. Anul curent Ministerul Educației i-a  acordat gradul didactic superior.

-         Trebuie numaidecît să-l felicităm într-un mod deosebit, așa ca să țină minte bine și el, și noi. Dar cînd dacă azi aici, mîne acolo si tot așa zi de zi. Nici să te odihnești ca lumea n-ai timp. Te iau mereu treburile, grijile pe val și te tot duc, duc...

Festivitatea de la Grimăncăuți s-a desfășurat în stil occidental, operativ. Noi, cei trei, ca niște moldoveni care nu vin doar să-l vadă pe omagiat, familie, dar vor să mai schimbe și o glumă-două cu stăpînul, ne reținem ultimii la fourchette-ul improvizat chiar în sala de box. Încercăm, cu excepția dl-ul V.Filipov, și băuturica ce insistent ne-o recomandă dl.Petru Caduc, ”Tăria stejarului verde” sau cum i se mai spune la Grimăncăuți simplu: ”Filat”. ”Produs ecologic pur din livada proprie de perji”, argumentează convingător amfitrionul.

Oricum, nu stăm mult pe capul gazdei și pornim încetișor spre casele cui ne au. ”Filat” are efect. Ni s-au dezlegat limbile bine și avem mereu poftă de vorbă. La ieșirea din Edineț apare din nou în discuție dl. Andrei Guzun. Soarele încă-i sus pe cer. ”Ce-ar fi să-i facem o vizită. Așa, ad-hoc, pe neașteptate”, spune dl.Filipov. ”Ia sună-l, felicită-l, întreabă ce mai face, cum se simte, dar nu-i spune că venim pe capul lui”, zice el colegului.

Teatrul, mai ceva ca cel de la Arionești, începe: ”Andrei, noroc! Sănătos, voinic? Felicitări cu ocazia gradului acordat.

-         Mînțănesc. Totu-i bine și frumos. Una-i rău. Trece viața ca o floare și nici să te veselești ca lumea nu dovedești. Dar D-voastră, ce mai faceți dom, profesor?

-         Ce să fac Andrei. Iaca te sun de la vilă. Smulg buruian de-mi crapă minile. Vara asta, cu ploile estea, a crescut cît casa.

-         Dom, profesor, dacă cumva Vă mai eliberați puțin, intrați odată și pe la mine să udăm gradul, să ne mai vedem, să grăim, să punem țara la cale.

-         Numaidecît, Andrei, - încheie discuția dl. Sava cu un zîmbet pe față: ”O facem și pe asta”. Dl. Filipov zîmbește și el mulțumit: ”Totul se derulează așa cum dorește”.

 

Ajungem peste aproximativ o oră în dreptul Dumbrăviței. Intră pe fir, în rol, dl. Filipov: ”Andrieș, frate, salut! Nu te-am văzut un car de ani. Felicitări cu ocazia gradului conferit”.

-         Mulțumesc, Valeriu.

-         Andrei, ia ascultă ce durere am eu. Trebuie să pregătesc anul ista o lecție model de educație fizică și am nevoie de niște stegulețe. Ți-i minte, mi-ai promis că mi le dai. Cînd pot să vin ca să le iau?

-         Nici o problemă, Valera. Cînd vrei, în orice oră a zilei și a nopții.

-         Mulțumesc, Andrei. Am să vin repejor, finalizează dl.Filipov abia stăpînindu-se ca să nu izbucnească și el în într-un hohot de rîs, ce ni-l înăbușeam cum puteam numai să nu se audă la telefon.

În trei minute sîntem lîngă liceul din Dumbrăvița, casa profesorului de educație fizică, dl. Andrei Guzun. Întîmplarea face ca să-l surpindem chiar la intrarea în sala sportivă. Rămîne cîteva clipe tablou, cu ochi mari, apoi fața i se luminează într-un zîmbet larg și rostește: ”Bravo, fraților! 2-0 în favoarea voastră. Dar să știți, încă n-ați cîștigat. Mergem în casă!”. Pornim. Pe la mijlocul drumului dl. Filipov se oprește: ”Dacă nu iau mai întîi stegulețele este chip pe urmă și să uit pentru ce am venit”.

Ne întoarcem. Intrăm în sală. O curățenie ideală, totul este proaspăt vopsit. Terenul polivalent este marcat, toate utilajele – fileul de volei, masa de tenis de masă, etc. – aranjate frumos. Avansăm mai departe în inspecție. Lîngă cabinetul d-lui Guzun stau atîrnate pe loc de cinste fotografiile în rame ale celor trei profesori de educație fizică care au activat aici pînă la dumnealui: d-nii Grigore Vlas, Vasile Balan, Dumitru Ciugureanu. Faptul, să fiu sincer, m-a copleșit. Am avut și am întotdeauna un respect deosebit față de oameni ce nu-și uită predecesorii, trecutul. În fața lor, de regulă, parfarazîndu-l pe marele Ion Druță, toate steagurile mele coboară în bernă. Păstrăm un minut de reculegere.

Intrăm în biroul de lucru. Surprizele iau amploare. Pe masă – tabloul în ramă al lui Vlad Filat cu textul ce indică ajutorul acordat liceului: laptop, computere, mese de tenis de masă… Tot-tot, pînă la un capăt de ață, fixat pentru istorie. Îl întreb: ”Cum a fost povestea, dl-le Guzun? Îmi răspunde: - A intrat într-o vizită și pe la noi. Știam că vine și m-am pregătit serios. Lecția de baschet era în toi cînd dumnealui a intrat cu delegația din raion în sală. Mi-a cerut o minge să arunce și el la coș. Era pe la mijlocul sălii. A nimerit - surprinzător - exact în centrul coșului. După asta am intrat în discuție, m-a întrebat ce probleme am.

Am început să turuiesc că abia m-am oprit. Argumentele aduse l-au convins. Peste trei zile am primit laptopul. Peste cîteva săptămîni- restul, tot ce vedeți. Ei, spuneți și D-voastră, cum să nu respecți asemenea oameni?” Apreciem în continuare și grupul sanitar din incinta sălii, dat în folosință vara curentă, construit datorită unui grant oferit de oameni din Elveția și Austria cu suportul fiicei Doina, care-și face doctorantura la Paris și-i președintele diasporei ”Tinerii Moldovei” de la Bruxelles.

…Întîlnirea a continuat, firește, în casa d-lui Andrei Guzun, la masa pusă în cîteva  minute de soția, d-na Maria, fostă directoare a liceului,  împreună cu fiica Inga. Ni-l prezintă cu mîndrie și pe nepotul Andrei, care face judo la reputatul antrenor Iulian Piatcovschi de la Chișcăreni, bunelul de pe tată. Povestea-întîmplare, memorabilă pentru întreaga viață, a urmat cu alte surprize, glume în flux continuu.

Finalizez succint cu încă  cîteva detalii din biografia acestui profesor de calificare foarte înaltă, gospodar în sensul adevărat al cuvîntului, care a dorit în copilărie să devină mai întîi actor, apoi ofițer, după care mama-răposată l-a convins să lase armata și să vină acasă în favoarea actualei profesii. A îmbrățișat-o, dar de-a lungul vieții, în virtutea caracterului său vulcanic, justițiar, a fost cît pe ce să înfunde pușcăria în perioada sovietică pentru o sudalmă adresată  unui înalt funcționar de partid, a  mai trebuit să fie de nevoie și muzicant, și lucrător la grădinița de copii, și tractorist, funcționar la primărie…

Multe lucruri interesante se mai pot spune despre dumnealui, despre prietenii săi, a lui Petru Caduc,  pe care destinul a decis să-i unească pentru cîteva ore, de sfinta sărbătoare Schimbarea  la față, pentru cîteva ore. Recunosc cu toată sinceritatea posibilă. Eu sînt fericit că am mai descoperit un om cu majuscule, concret la fapte, harnic ca o albinuță, care știe rostul cuvîntului, al umorului sănătos fără de care viața asta este searbădă ca și borșul fără sare, piper, verdeață…

Ion ROBU

 

Un străjer al Nistrului, țării a împlinit 80 de ani

Profesorul Teodor Botnarenco de la Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport (USEFS) a împlinit pe 18 august 80 ani de la naștere.

Octogenarul a văzut lumina zilei pe 18 august 1934 în satul Socola, județul Soroca, actualmente - raionul Șoldănești. Una dintre amintirile memorabile din copilărie este legată de rîul Nistru cînd neștiind să înoate bine era cît pe ce să se înece și doar curajul bunicei l-a salvat. ”Asta m-a determinat, în mare măsură, mai tîrziu să mă consacr înotului”, se destăinuie omagiatul, care a activat cu începere din anul 1957 la facultatea de educație fizică a Institutului Pedagogic ”Ion Creangă”, apoi la USEFS, lector, conferențiar, prodecan, iar din 1977 și pînă în 2011 - șef al catedrei Natație și Turism.

În perioada respectivă a publicat un șir de lucrări științifice și metodico-didactice, manualele ”Înotul” pentru studenții instituțiilor de învățămînt superior de educație fizică și sport și cartea ”Manualul de înot”, destinată elevilor de toate vîrstele. Referitor la activitatea desfășurată în domeniul sportului de performanță este mîndru de colaborarea ce a avut-o cu medaliatul olimpic  la Seul (1988) și Barcelona (1992) Iurie Bașcatov, proba ștafetă 4X100 metri, campion al Uniunii Sovietice. ”Am demonstrat științific că are o carență vizibilă în pregătire. S-a convins, mi-a mulțumit și a lichidat deficiența”, spune profesorul universitar.

În prezent la catedra ce a condus-o aproape un sfert de veac lucrează doi doctori în pedagogie, profesori universitari; un doctor în pedagogie, conferențiar universitar; doi doctori în pedagogie; un conferențiar universitar, antrenor emerit al Republicii Moldova; cinci lectori universitari. ”Conștiința mea este împăcată. ”Catedra se află în mîni bune, de nădejde”, spune dl. Teodor Botnarenco, care continuă să activeze și la această vîrstă onorabilă în cadrul USEFS. Jubileul l-a l-a marcat în dimineața zilei la piscina instituției.

 
Еще статьи...