• Russian (CIS)
  • Română (România)
  • English (United Kingdom)
Home

Oficial website of National Ice Hockey Federation of the Republic of Moldova

Primele victorii ale Platinei în Liga Internațională de Hochei pe Gheață (tineret)

There are no translations available.

Echipa de hochei pe gheață Platina Chișinău a obținut la finele săptămînii trecute, la Tiraspol, primele două victorii în campionatul Ligii Internaționale de Tineret.

Ea a învins în primul meci disputat echipa din Belgorod cu scorul 6-4, iar într-al doilea a fost consemnat scorul 4-2.Valerii Kulibaba, antrenorul echipei moldovene, a declarat la conferința de presă că victoriile repurtate sînt foarte importante din punct de vedere moral. ”Noi am fost conduși la scor în ambele întîlniri, dar jucătorii s-au mobilizat și au învins. Sînt victorii foarte importante din punct de vedere psihologic. Anul curent am innoit substanțial lotul și va trebui să treacă mai mult timp pentru omogenizarea compartimentelor, a spus antrenorul.

19 din jucătorii echipei sînt nou-veniți. În componența lotului 12 sînt ucraineni, 6 - cehi, 4 - ruși, 2 - letoni și 2 - moldoveni.

Platina va juca următoarele două meciuri la Voronej pe 25 și 26 septembrie  cu echipa Rosoși din localitate.Iată cum se prezintă clasamentul.

КОНФЕРЕНЦИЯ ЗАПАД

Клуб

И

В

ВО

ВБ

ПБ

ПО

П

Ш

О

1

Зеленоград

8

8

0

0

0

0

0

48-8

24

2

Дмитров

8

5

1

1

0

0

1

28-19

19

3

Россошь

6

6

0

0

0

0

0

32-13

18

4

Локо-Юниор

8

5

0

0

0

0

3

21-17

15

5

Клин Спортивный

8

4

0

1

0

0

3

25-19

14

6

Жальгирис

8

3

1

0

1

0

3

28-28

12

7

Брянск

6

3

0

0

0

0

3

26-25

9

8

СКА-Варяги

6

2

1

0

1

0

2

18-18

9

9

Молния

8

2

0

0

0

3

3

30-41

9

10

Ракета

6

2

0

1

0

0

3

20-20

8

11

Белгород

8

2

0

0

1

0

5

24-35

7

12

Динамо-Раубичи

8

1

2

0

0

0

5

17-30

7

13

Елец

6

2

0

0

0

0

4

20-20

6

14

ПЛАТИНА-КИШИНЕВ

4

2

0

0

0

0

2

16-18

6

15

Кристалл Эл

4

2

0

0

0

0

2

14-20

6

16

Тверичи

6

1

0

0

0

2

3

25-30

5

17

Джекэлс

0

0

0

0

0

0

0

0-0

0

18

Драгуны

8

0

0

0

0

0

8

20-51

0

Last Updated (Monday, 22 September 2014 16:05)

 

Fostul jucător de hochei pe gheaţă Miroslav Hlinka s-a sinucis

There are no translations available.

Fostul component al naţionalelor de hochei pe gheaţă ale Slovaciei şi Cehiei, Miroslav Hlinka (42 de ani), s-a sinucis, duminică, la Banska Bystrica, a anunţat presa din cele două ţări.

Potrivit jurnalului ceh Sport, Hlinka s-a spînzurat în hotelul în care era cazat.

Hlinka a cîştigat titlul mondial cu Slovacia în 2002 şi în ultima perioadă a fost antrenor secund al echipei din Banska Bystrica.

De-a lungul carierei sportive, Miroslav Hlinka a jucat nouă meciuri pentru naţionala Cehiei şi 82 pentru Slovacia, pentru care a şi înscris 14 goluri.

La nivel de echipă de club, Hlinka a evoluat pentru Sparta Praga, Slovan Bratislava, Jokerit Helsinki, MODO şi Dinamo Moscova.

Last Updated (Tuesday, 16 September 2014 10:05)

 

Hocheiul pe gheata: istorie, dezvoltare si extindere

There are no translations available.

Pînă în anul 1920, doar cîteva reprezentative isi disputau titlul continental, rivalitatea dintre Boemia și Germania fiind pe primul plan. Valoarea echipelor europene era mediocră, antrenamentele efectuîndu-se în funcție de timp și pe patinoare naturale, fiindcă în acele vremuri patinoare artificiale existau numai la Paris și Berlin.

Regulamentul de joc canadian nu era bine și unitar interpretat de arbitri (puțini la număr, nepregătiți pentru competiții de nivel internațional). Așa se explică și incidentul de la Praga din anul 1912. Terenul de joc avea dimensiuni mai mici (56X26) si era împărțit în două zone. Pasa era permisa numai înapoi sau lateral, după regulile rugbiului. De altfel, la început, mulți jucători de hochei proveneau din echipele de rugbi. Treptat, regulile s-au modificat, ridicînd valoarea spectacolului.

Se știe ca Liga Internațională de Hochei pe Gheata (LIHG). a fost înființată de federațiile țărilor europene, fără participarea S.U.A. ți Canada, care, orgolioase, pretindeau că echipele lor depășesc cu mult potențialul echipelor europene. Liga Internațională nu a organizat, din considerentele de mai sus, decît campionate europene. În schimb, hocheiul canadian a evoluat, mai ales că, spre deosebire de cel european, nu a suferit rigorile impuse de primul război mondial.

În această perioadă, hocheiul canadian trece peste Niagara în S.U.A. Tineretul american i-a făcut o călduroasă primire. Așa s-au format cîteva cluburi americane, care au angajat antrenori din Canada. Mai tîrziu, in componența echipelor au intrat și jucători canadieni. Jocul cu corpul (permis de regulamentul canadian) le-a plăcut americanilor care practicau fotbalul american (unde regulile admit procedee asemănătoare hocheiului). În nordul țării, la Boston, Pittsburg, Cleveland, Baltimore, hocheiul a devenit repede cel mai popular sport de iarnă. Ca și în Canada,în S.U.A. prima dată s-a jucat hochei numai în partea de nord-est a țării, după care s-a extins și în statele din vest, pînă în coasta Pacificului.

Continuînd agitata istorie a hocheiului canadian, vom menționa că anul 1917 (22 noembrie) a înscris o nouă pagină prin organizarea primei ligi profesioniste, National Hockey League (NHL). La ea au aderat cluburile Montreal Canadians, Montreal Wanderers, Ottawa Club și Quebec Club.

În ziua de 19 decembrie a aceluiași an s-a inaugurat primul patinoar artificial, Toronto Arena. În 1918 la NHL a aderat o nouă echipă, Quebec Bulldogs, iar între anii 1924-1926 au cerut înscrierea în liga echipele profesioniste americane Boston BruinsPittsburg PiratesNew York RangersChicago Black Howks si Detroit Rangers. În anul 1926 liga cuprindea 10 echipe împărțite în două serii: East Division si West Division. Păstrînd tradiția, NHL-ul a hotărît ca trofeul oferit campioanei să se numească "Stanley Cup". Treptat, hocheiul canadian a căpătat noi valențe, devenind "sportul rege" al țării.

Canada, campioană olimpica de la Chamonix(1924)

Începînd din 1920, odată cu Jocurile Olimpice de la Anvers, echipele Canadei și S.U.A. au venit în Europa din 4 în 4 ani, la JO, unde s-a hotarît disputarea simultană a campionatelor mondiale și europene. La Anvers s-a văzut diferența de valoare dintre echipele europene si cele de peste ocean. Canadienii, reprezentati de formația Winnipeg Falcons au cîștigat finala împotriva S.U.A. cu scorul de 2-0, cucerind astfel titlul mondial. Tot atunci, Cehoslovacia a fost declarată campioană europeană.

La Anvers și-au făcut debutul echipa Franței (membră fondatoare a LIHG) și reprezentativa Suediei, care, peste cîțiva ani, va avea de spus un cuvînt greu in lupta pentru titlurile mondiale sau europene.

La campionatele europene (Anvers-1920, Stockholm-1921, Saint Moritz-1922 și din nou Anvers-1923), titlul a fost disputat intre Suedia si Cehoslovacia, nordicii cîștigînd în 1921 și 1923, cehoslovacii în 1920 și 1922. Intre cele doua ediții de la Anvers (1920-1923), în anul 1922, localitatea montană St. Moritz a organizat campionatul continental. Pe malul lacului cu acelașii nume, situat la o mare altitudine, s-au prezentat numai trei echipe : ale Suediei, Cehoslovaciei si Elveției. În fond nu a fost decît o revanșa îintre suedezi și cehoslovaci, în care primii au cîștigat cu 3:2 după un meci viu disputat.

Între anii 1923-1930, la Liga Internațională se afiliază încă 7 federații 1923-Spania, 1924-Italia și România, 1925-Ungaria și Polonia, 1928-Finlanda și 1930-Japonia.

Familia hocheiului devine tot mai numeroasă, iar jocul suferă importante metamorfoze. Astfel, terenul s-a împărțit în trei zone. Pasa înainte a fost admisă, dar numai în aceeași zonă; de asemenea s-a legiferat bodycheck-ul (lovitura cu corpul), permis jucatoruluiaflat in aparare in zona proprie. Jocul a devenit mai cursiv și a permis folosirea unor scheme colective, mai ales în atac. Și dacă în 1924 încă se mai juca pe un teren circular (este vorba de "Palais de Glace" din Paris), anul 1929 a reprezentat o nouă cotitură, în sensul ca la Budapesta cele 9 echipe participante la campionat au evoluat pe un patrulater de gheață, excelent amenajat, de dimensiuni regulamentare la acea vreme (56X26 m), cu mantinele joase, dar cu mantinele în adevăratul sens al cuvîntului.

Peripețiile hocheiului marchează, printre altele, retragerea din Ligă, în 1925, a Suediei și Germaniei. Ele nu au participat la două campionate europene consecutive, facilitînd astfel Cehoslovciei să devină campioana europeana în 1925 la Strbske Pleso, iar în anul următor, Elveției să intre în posesia titlului, la Davos. Curiozități de acest gen s-au mai consemnat și în 1924, în Franța, cînd la Olimpiada de Iarnă de la Chamonix s-a luat hotărîrea de a se acorda toate titlurile, inclusiv cel european, în cazul cînd învingătoarea va fi o echipă din Europa (cu toate că la aceste jocuri s-au prezentat Canada și S.U.A.). Aceasta decizie este cu atît mai bizară, cu cît în jocurile înainte de finală, Canada poseda un golaveraj de 85-0, iar S.U.A. de 52-0, singurul gol marcat canadienilor, în ultimul meci, a fost cel înscris de americani, care au pierdut totusi partida cu 1-6.

Campionatul European de la Milano a prilejuit o nouă confruntare interesanta, din care a iesit învingătoare Franța, deși a avut de înfruntat echipe redutabile cum ar fi cele ale Suediei, Elveției, Belgiei, Italiei și Spaniei. De remarcat că Spania, după participarea la campionatul de la Milano, în 1924, și de la Davos, în 1926, n-a mai apărut niciodată în competiție. Trebuie sa menționăm și neînțeleasa decizie a LIHG, luată cu prilejul campionatelor europene de la Viena, în 1927, de a interzice participarea la campionatul european a jucătorilor profesioniști de fotbal(!?). Așa se explica retrogradarea pe locul 4 a Cehoslovaciei (fosta campioană europeană), după reprezentativele Austriei, Belgiei și Germaniei (în ordinea clasamentului). O asemenea măsură absurdă nu putea supraviețui mult timp, mai ales cî, în perioada respectivă, hocheiul nu avea același statut cu fotbalul.

La Olimpiada de la Saint Moritz, unde din motive necunoscute, S.U.A. nu a participat, echipele au fost împărțite în trei serii. Canada a cîștigat titlul olimpic și mondial marcînd 36 de goluri și neprimind niciunul, iar Suedia a devenit campioană europeană. În 1929, gazda campionatelor europene a fost capitala Ungariei, unde s-a inaugurat cu acest prilej primul patinoar artificial. Au fost prezente 9 echipe, care și-au disputat întîietatea în două serii: Austria, Cehoslovacia, Italia și Germania. Paralel cu Franța, Polonia, Ungaria, Elveția și Belgia. Cehoslovacia a devenit campioană europeană, cîștigînd finala cu Polonia.

Bilanțul perioadei1920-1930 nu a pus probleme în privința stabilirii fruntașelor turneelor olimpice și mondiale, întrucît Canada a fost în exclusivitate cîțtigătoarea acestor concursuri.

Cît privește titlul de campioană europeană în această perioadă, el s-a perindat de la o țară la alta, fiind cucerit de cehoslovaci(1920, 1922, 1925, 1929), suedezi (1921, 1923, 1928), francezi (1924), elvetieni (1926) și austrieci (1927).

În continuare, activitatea hocheistică cunoaște o dezvoltare vertiginoasă, mai ales în Europa, în Canada și S.U.A. hocheiul își cucerise demult popularitatea. La evoluția hocheiului european au contribuit substanțtial construirea masivă de patinoare artificiale și organizarea de competiții internaționale. În principalele capitale din Europa au apărut jucători și antrenori canadieni, s-au organizat competiții oficiale intercluburi, Cupa Europei Centrale (CEC), Cupa Alpilor și altele. Modificările pe care tehnicienii le-au adus în repetate rînduri regulamentului, rivalitatea dintre principalele candidate la titlu, creșterea spectaculozității jocului au avut și ele un cuvînt hotărîtor în evoluția hocheiului european. Influența jocului canadian, a jucătorilor și antrenorilor importanți pe continent, pregătirea în condiții superioare a jucătorilor au dat naștere și unor vedete europene, care au început să concureze cu marele stele de peste Ocean.

În 1936, la Jocurile Olimpice de la Garmisch-Paternkirckhen se produce una din cele mai mari surprize din istoria JO. Marea Britanie nu era cotată printre favorite, Canada și S.U.A. erau de netrecut iar Cehoslovacia și Suedia dețineau supremația pe bătrînul continent. După ce trece cu emoții de prima rundă, britanicii sînt plasați într-o grupă de foc alături de Canada, țara gazdă Germania și Ungaria. Primul meci, prima mare surpriză, Canada e învinsă cu 2-1 spre stupefacția nord-americanilor. Apoi scot un egal chinuit cu Germania, 1-1 și înving fără probleme Ungaria cu 5-1. Astfel avansează în grupa finală unde dau piept cu Cehoslovacia și Statele Unite. După un prim meci cîștigat cu 5-0 împotriva cehoslovacilor vine meciul decisiv cu S.U.A. Aveau nevoie de un egal pentru a deveni campioni olimpici. Și aveau să-l obțină, un 0-0 de aur, scos după 3 reprize de prelungiri de 20 de minute fiecare(!?).

Marea Britanie, surprinzătoarea campioană olimpică din 1936

Țările și-au înscris echipele reprezentative în competițiile tutelate de Ligă, care le accepta cu condiția existenței mîcar a unui patinoar artificial. La solicitarea unor federații, Liga a admis, de asemenea, ca îin competițiile sale, echipele ce aveau legitimați jucători canadieni să-i poata folosi la meciurile intercluburi și chiar în Cupa Campionilor sau Cupa Alpilor.

Și astfel, la numai 70 de ani după ce în portul canadian Kingston cîțtiva soldați ai regimentului de pușcași regali organizează o "joacă" semănînd foarte puțin cu hocheiul, acest sport își dobîndea, practic, universalitatea. El devine nelipsit din programul Olimpiadelor albe, cunoaște o audiență tot mai mare în rîndurile publicului, cucerește spectatori și, mai ales, tineretul. În calendarele competțtionale apar întreceri pentru copii și juniori.

Perioada de după cel de-al doilea razboi mondial se caracterizează printr-o ascensiune valorică vertiginoasă a echipelor europene. Și dacă înainte Canada deținea supremația absolută, de care doar echipa S.U.A. încerca să se apropie, iată că acum formațiile bătrînului continent încep să aibă un cuvînt de spus în lupta pentru supremație. Cehoslovacia, cu cele aproape 30 de patinoare artificiale și Suedia devin forțe cu care nu se mai poate glumi. Apoi, în arena internațională își fac apariția echipele din Uniunea Sovietica, țara unde‚ bandy-ul este înlocuit după război cu popularul hochei.

Două momente tragice au îndoliat în această perioadă de mare avînt hocheistic european: catastrofele aeriene în care au pierit echipa „de aur” a Cehoslovaciei (prăbușită în Marea Mînecii) și formația campioana a U.R.S.S. – V.V.S.(Voenno-Vozdusniie Sili) cuprinzînd majoritatea componenților selecționatei sovietice.

Echipa Uniunii Sovietice, supranumită The Red Machine

Între timp, numărul membrilor Ligii ajunge la 25 (cuprinzînd și Australia), fiecare țară fiind obligată să aibă cel puțin un patinoar artificial acoperit. Dimensiunile terenului se universalizează și ele, fiind fixate la 61X31 m, iar înalțimea mantinelelor se stabilește la 1-1,20 m.

O adevărată „revoluție” se petrece în principiile de pregătire a jucătorilor, în strategia și tactica jocului. Ritmul hocheiului atinge viteze „cosmice”, iar efortul depus de jucători în teren devine total. La ridicarea valorii jocului au contribuit substanțial îmbunătățirea și tehnicizarea bazei materiale a acestui sport (patinoare, echipament, aparatura ajutătoare pentru pregătire), creșterea calității gheții, prin folosirea unor mașini perfecționate care o curăță, o subțiază, o udă și o lustruiesc, transformînd-o într-o veritabilă oglindă.

Anii 1960-1980 au fost caracterizați de răsturnarea ierarhiilor tradiționale, ceea ce a deplasat raportul de forțe al hocheiului mondial din America în Europa. Datele statistice sînt grăitoare: reprezentativa Uniunii Sovietice a cucerit în acești 16 ani, de 12 ori titlul mondial și european (1963, 1964, 1965, 1966, 1967, 1968, 1969, 1970, 1971, 1973, 1974, 1975), în timp ce echipa S.U.A. a triumfat doar o singurî dată, la Squaw Valley în 1960, obținînd doua titluri (olimpic și mondial).

Canada și-a adjudecat trofeul o dată, la Geneva în 1961, iar Suedia a obținut titlul mondial și european la Colorado Springs, în 1962. Cehoslovacia a fost campioană europeană în 1961 la Geneva, iar în 1972, la Praga a cucerit două titluri: mondial si european.

Last Updated (Friday, 12 September 2014 16:21)

 

Platina Chișinău: la debut – înfrîngeri scontate

There are no translations available.

Echipa de hochei pe gheață Platina Chișinău a pășit cu stîngul în actuala ediție a Ligii Internaționale de Tineret. Ea a pierdut în week end, la Reazan (Rusia), primele două partide disputate cu echipa din localitate, Molnia.

În prima partidă ea a suferit înfrîngere cu scorul 3-7, iar într-a doua a fost învinsă cu scorul 7-5. Solicitat  să comenteze eșecul suferit președintele federației naționale de profil, Iurie Topală a declarat că rezultatele înregistrate  erau scontate. ”În această ediție de campionat o să ne ciocnim cu diferite probleme. În primul rînd, este vorba despre completarea ei cu jucători valoroși, care să demonstreze un hochei de calitate înaltă, spectaculos, eficient. Am întîmpinat la acest capitol unele obstacole. Chestia-i că deocamdată ele nu au fost depășite. Nu deschid parantezele la tema în discuție, fiindcă ea-i foarte delicată”, a declarat liderul hocheiului moldovenesc.

Referitor la faptul cînd spectatorii o să aibă posibilitate să privească ”pe viu” și la Chișinău meciurile echipei Platina el a spus că pe viitor această doleanță va deveni realitate. ”Proiectul viitorul Palat al sporturilor de iarnă este elaborat. Terenul pentru lucrările de construcție a fost eliberat. În prezent efectuăm lucruri de rutină, care de asemenea necesită mult timp. Oricum, nu stăm locului, muncim și, la sigur, va veni și ziua cînd o să vizionăm meciuri de hochei și în capitală. Țin să remarc că viitoarea arenă va fi polivalentă. Aici vor avea loc și meciuri de minifotbal, volei, handbal, baschet, diferite manifestări culturale”, a opinat Iurie Topala.

Platina dispută partidele din campionat, pentru că terenul de hochei pe gheață Ice bravo din Chișinău nu corespunde rigorilor de desfășurare. Platina evoluează al doilea an în Liga Internațională de Tineret. În ediția precedentă ea s-a calificat în play-off-ul turneului.

Last Updated (Monday, 08 September 2014 14:20)

 

La depărtări de ani vrem și noi o arenă

There are no translations available.

Cînd va fi și dacă va fi și la noi. Asta-i întrebarea, pentru că atîta timp cît nu e, doar așa se pune problema. Propun atenției un articol publicistic prin excelență scris de reputatul ziarist român Cătălin Oprișan, un material inspirat din realitatea americană. Merită să fie citit cu atenție nu doar grație stilului excelent de expunere, dar privit și prin optica istorică.

De pe vremea lui Caragiale

Istorioara nu-i despre faptele de vitejie ale lui CR 7, Neymar ori Messi. E despre-o arenă rece, ce pornit-a spre al doilea secol de viaţă. Plină de cele mai frumoase istorii

Bostonul avea nevoie de o arenă sportivă. Asta era limpede! Primarule, dat de Partidul Democrat, e “Honey Fitz” Fitzgerald, bunicul viitorului preşedinte SUA, John Fitzgerald Kennedy! Omul e tras spre sport, dar e sătul să-l tot plouă şi să-l bată vîntul de fiecare dată cînd se duce să vază cursele de ogari. Dă cu pumnul în masă: “Din lemn, din ce vreţi voi, dar hai să zămislim una acoperită, tată, că nu se mai poate!”.

Piatra-i pusă pe final de 1908. Se lucrează ca la carte şi, pe 11 octombrie 1909, se face recepţiunea. Treabă frumoasă. Intrare cu două turnuleţe pompoase, legate de un arc, acoperiş ce lasă pătrunderea luminii, vreo 3.000 de locuri, toate pe scaune. La mijloc de aprilie 1910, pe 16, se ascut foarfecele şi te taie panglica. Aşa, ca pentru situarea în timp, Caragiale trăieşte, George Enescu n-apucase a aprinde a 30-a lumînare pe tort, în Bucureşti răsuflă vreo 341.000 de suflete, iar Cupa Asociaţiunii Române de Foot-ball tocmai dăduse prima campioană.

Hochei, baschet, orice
Arena-i primitoare, îi găzduieşte pe toţi. În martie 1911 debutează hocheiul, Montreal Wanderers încrucişează crosele cu Ottawa Senators. Boston Bruins, echipă istorică în NHL, calcă gheaţa pe 1 decembrie 1924. Boston Celtics, baschetbaliştii, vin aici în 1946. Se poate face aproape orice din ea. Se aduc cai, pentru curse, apoi motociclete. Se fac campionate naţionale de dans sportiv. De aici se lansează candidaturi la preşedinţia SUA: de la Theodore Roosevelt, în 1912, la John F. Kennedy.

Marile personalităţi nu o ocolesc: colo e Charles Lindbergh, nebunul care, în 1927, de unul singur, leagă 5.800 de kilometri în avion, decolînd de la NY şi aterizînd aproape de Paris; uite-o şi pe Amelia Earhart, frumoasa negăsită; cel de colo nu e Jack Dempsey, uriaşul pugilist ce-l bătu măr pe al nostru Vali Trîmbiţaşu? Aaaa, uite-l şi pe Joe Louis, “boier” peste întreaga lume 12 ani la boxul greilor; ori marele Muhammad Ali, ce avea să se antreneze, aici, înaintea celui de-al doilea meci cu Sonny Liston.

Cei de prin partea locului spun că Boston Arena a găzduit tot abecedarul. Rosteşti o literă, numeşti un sport, o activitate şi ea s-a ţinut, aici, măcar o singură dată, în “Bătrîna Doamnă”. Uite, spre exemplu, de la rodeo la wrestling profesionist. De la numere de iluzionism la antrenamentele Everestului baseballului, Babe Ruth.

Jerry Lewis pe pian, Morrison cu degetul în…
Doamne, da’ ce spectacole… Jerry Lee Lewis şi Chuck Berry. Mamă, cînd Jerry s-a suit pe pian, la “Great Balls of Fire”, 1.234 de domniţe au leşinat instant. Sau, da, da, atunci, la “The Doors”, în 1970, la solo-ul de la “Light My Fire”, cu Jim fără cămaşă şi degetul mijlociu scos prin fermoarul pantalonilor de piele… Ori la Alice Cooper, atunci cînd toţi au zis că sala se va aprinde şi, de aici, întregul oraş.

De cutremurat, s-a cutremurat în 1982. Era şubrezită. În aer mirosea a dinamită şi a şenilă de excavator. Demolarea… Dar americanii rămîn americani. De undeva, din depărtare, George J. Matthews, class of ’56 la Northeastern University, deţinătoarea sălii, a anunţat că fundaţia pe care o patronează scoate nişte mărunţis pentru reconstrucţie. 12.000.000 de dolari şi era ca nouă.

Lacrimi pentru celălalt Lewis
O singură dată arena a plîns. Nu la vreo înfrîngere - a înţeles că treaba asta face parte din sport -, ci la înmormîntarea marelui Reggie Lewis, baschetbalistul celor de la Boston Celtics. Şase ani jucase pe acele meleaguri, se dusese de tînăr. Inima, nu alte prostii.

Azi, “Matthews Arena” e tot acolo. De fapt, vieţuieşte pe locul unde era şi acum 105 ani. Cea mai veche instalaţie sportivă, perfect funcţională, din istorie!!!

Sursa: Boston Public Library

Frumoasă şi la 105 ani

Două mari incendii (aici cel din 1918) au dat să o culce la pămînt. Degeaba

Last Updated (Thursday, 04 September 2014 11:15)